"Singuratatea absoluta? O concep cateodata asa: in tren, pe un culoar ticsit, stand pe geamantan. Esti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te impiedica sa te misti; dar esti departe si de orice punct fix din spatiu. Esti undeva, intre o statie si alta, rupt de ceva, in drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtand dupa tine un alt tren, cu oameni, situatii, marfuri, idei, una peste alta, in vagoane pe care le lasi in statiii, le pierzi intre statii, le uiti in spatii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicaieri de singur"
( Jurnalul filozofic, C. Noica)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu